Stendhal, pe numele sau real, Henri
Marie Beyle, s-a nascut la Greoble pe data de 23 ianuarie 1783. A fost
fiul lui Joseph Cherubin Beyle, avocat la Parlament, si al sotiei sale
Caroline-Adelaide-Henriette Gagnon. Amintirile copilariei lui Stendhal
s-au amestecat cu viziunile dramatice ale unei epoci cu profunde
zguduiri sociale si politice.
S-a distins ca elev al Scolii Centrale din Grenoble studiind
matematica iar in anul 1799 a plecat la Paris ca sa se inscrie la
Scoala Politehnica, dar nu s-a prezentat la examen. Ajutat de varul sau,
Pierre Darru, a ajuns copist la ministerul de razboi unde a produs la
inceput o impresie jalnica (scena din "Rosu si Negru" atribuita lui
Julien Sorel, care scrie "cella" in loc de "cela", i s-a intamplat chiar
lui Henri Beyle, ceea ce a facut sa i se clatine serios reputatia).
In anul 1800 a trecut Alpii in ariergarda armatelor Primului
Consul. Perioadele de studiu, mondenitatea si calatoriile au alternat cu
participarea scriitorului la diverse campanii ale lui Napoleon, ca
functionar in administratia de razboi. Numit auditor in Consiliul de
Stat, a dorit sa devina baron si a dus o existenta stralucitoare cu
trasura si amoruri in lumea actritelor insa caderea lui Napoleon l-a
lasat aproape sarac si compromis. In 1814 a pleacat in Italia si s-a
stabilit la Milano unde a inceput sa scrie. Aici a publicat "Istoria
picturii in Italia" (Histoire de la peinture en Italie) si "Roma,
Neapole, si Florenta" (Rome, Naples et Florence) si a adoptat
pseudonimul Stendhal.
Suspectat de catre guvernul austriac de carbonarism, scriitorul
s-a intors la Paris unde a incercat sa-si castige existenta din scris.
In urma unei calatorii in Anglia a devenit colaboratorul unor reviste
englezesti.
In 1822 a publicat volumul "Despre dragoste", un eseu asupra
pasiunilor, iar in 1823 "Racine si Shakespeare", un manifest romantic.
In anul urmator a publicat articole despre muzica si pictura in "Le
Journal de Paris", iar in august 1827 publica primul sau roman numit
"Armance", o noua editie din "Roma, Neapole si Florenta" si nuvela
"Vanina Vanini".
In anul 1830 a publicat romanul "Rosu si Negru" (Le rouge et le
Noir) care a devenit mai tarziu capodopera sa. Un an mai tarziu a fost
numit consul al Frantei la Civita-Vecchia, in Statele Pontificale,
functie in care a ramas pana la moarte. In 1839 a terminat romanul
"Manastirea din Parma" cea de-a doua capodopera a sa. In anul 1842, la
23 martie, a murit fulgerat de un atac de apoplexie, la Paris, unde se
afla in concediu.
Rosu si Negru (1830)
Intriga din "Rosu si Negru" a fost preluata aproape in totalitate
de catre Stendhal din Gazeta tribunalelor, unde era relatat procesul
unui tanar seminarist, care asasinase cu doua focuri de arma, intr-o
bisericuta din Grenoble, o anume doamna Michoud. Stendhal a dat
romanului sau subtitlul de cronica a anului 1830 si a indicat faptul ca
istoria lui Julien Sorel trebuie inteleasa ca un destin social. De copil
Julien admira uniformele stralucitoare ale trupelor imperiale, mai
tarziu asculta plin de incantare povestiri despre marile batalii
napoliene. Ascunzindu-si adevaratele sentimente imbratiseaza cariera
ecleziastica dorindu-si sa devina o persoana importanta.
Primarul
din Verrieres, domnul Renal, il angajeaza ca profesor al copiilor sai.
Astfel Julien o cunoaste pe doamna Renal si considera ca trebuie sa o
seduca. Aceasta se indragosteste si relatia lor insotita de remuscarile
doamnei Renal dureaza pana cand adversarul politic al primarului incepe
sa imprastie zvonuri despre legaturile dintre cei doi. Doamna Renal
reuseste sa-si convinga sotul ca zvonurile nu sunt adevarate si pentru a
evita alte scandaluri Julien este trimis la scoala de preoti. Aici este
recomandat marchizului de la Mole care ii ofera functia de secretar si
se indragosteste de fiica acestuia. Julien traieste in mod deosebit
patima furtunoasa, semanand uneori a dusmanie pentru Mathilde de la
Mole, fata de iubirea profunda, suava si plina de tandrete pentru doamna
Renal.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu