Victor Hugo (1802-1885)

       Victor Marie Hugo s-a nascut la Besancon, la data de 26 februarie 1802. A fost al treilea fiu al lui Joseph-Leopold-Sigisbert Hugo, comandant de infanterie, si al Sophiei Trebuchet. Tatal sau a fost ateist republican si ofiter in armata lui Napoleon, pe care l-a stimat foarte mult, iar mama sa a fost catolica si regalista.
       Pe cand avea un an, tatal lui Victor Hugo a fost mutat in Corsica si apoi trimis in garnizoana in insula Elba iar sotia si copii l-au urmat. In 1808 Joseph-Leopold Hugo a trecut in Spania iar familia s-a intors la Paris si s-a instalat la Feuillsntines. Doi ani mai tarziu, tatal lui Victor Hugo a primit titlul de conte de Siguenza si a fost numit guvernator al provinciei Segovia iar familia s-a mutat la Madrid. Atmosfera conjugala incarcata dintre parinti a dus la despartirea acestora in 1814 si tatal sau s-a intors in Franta.
       Incepand cu 1816 viitorul scriitor a urmat cursurile liceului Louis-le-Grand, din Paris, iar in anul 1819 a obtinut "Crinul de aur" la concursul de poezie lansat de "Academia jocurilor florare" din Toulouse.
       In ciuda vointei mamei sale, Victor Hugo s-a indragostit si logodit in secret cu Adele Foucher iar la un an dupa moartea mamei sale, in 1822 s-a casatorit cu aceasta. Totusi, a avut si o amanta, pe Juliette Drouet, o actrita de teatru. In acelasi an a aparut prima culegere de versuri "Ode si poezii diverse" pentru care a primit o recompensa din partea regelui, Ludovic al-XVIII-lea.
       In 1823 a publicat romanul "Han d'Islande" influentat de maniera lui Nodier caruia i-a frecventat salonul intalnindu-i acolo pe Lamartine si pe Vigny. Peste doi ani, Victor Hugo a fost numit cavaler al Legiunii de Onoare.
       Romanul "Ultima zi a unui osandit" a aparut in 1829, an in care Victor Hugo a publicat si volumul de versuri "Orientalele". In 1831 a aparut romanul "Notre -Dame de Paris" si a fost publicat volumul de poezii "Frunze de toamna" iar intre anii 1832-1833 a scris o serie de drame "Regele se amuza", "Lucretia Borgia", "Maria Tudor". Povestirea "Claude Gueux", publicata in 1834, a fost o prefigurare in miniatura a romanului "Mizerabilii".
       In 1841 a fost ales in Academia Franceza. Zece ani mai tarziu, Hugo a fost exilat deoarece l-a numit pe Napoleon "tradator". Exilul a durat pana in 1870 cand s-a intors in Franta. In aceasta perioada a publicat pamflete la adresa lui Napoleon al-III-lea: "Napoleon cel mic" si "Istoria unei crime". Tot in exil a scris si "Mizerabilii", roman ce a fost publicat in 1862, la Bruxelles. In 1866 a aparut romanul "Oamenii marii" iar in 1869 romanul "Omul care rade". Reintors in Franta, in 1874, a publicat romanul "Anul 93".
       Sanatatea scriitorului s-a inrautatit intre 1878-1880 si nu a mai scris nimic, multumindu-se sa incredinteze editorilor productii mai vechi. La 22 mai 1885, Victor Hugo a murit iar la funerariile sale au luat parte peste doua milioane de oameni. A fost inmormantat la Panteon, in Paris.


        Mizerabilii (1862)

       Marele roman al lui Victor Hugo aparut la Bruxelles, in 1862, s-a nascut in urma unei elaboratii indelungate de trei decenii.
       Personajul principal al romanului este Jean Valjean. El este inconjurat de zeci de personaje ale caror figuri sunt memorabile chiar daca ele au o aparitie episodica: un episcop, la care credinta nu este un articol de propaganda ci armonie a sufletului; Charles-Francois-Bienvenu-Myriel, un burghez al vechiului regim, contrarevolutionar; Gillenormand, un bonapartist viteaz; Gribier, un strengar al Parisului; Gavroche, un student; Enjolras, un geniu al raului; Thernadier si sotia sa, d-na Thernadier, o namila roscovana careia i-a mai ramas doar un strop de omenie - dragostea pentru barbatul ei.
       Jean Valjean este un ocnas condamnat pentru ca a furat o paine si eliberat dupa 19 ani.El trebuie sa se ascunda in continuare din cauza unei tentative neinsemnate de furt chiar daca si-a ispasit greseala comisa. Trebuie sa traiasca sub identitati false pentru a scapa de cei care vor sa-l duca din nou la ocna, in frunte cu politaiul Javert si sa asigure un trai fericit Cosettei, fata unei prostituate, pe care a salvat-o din mainile cuplului Thernadier. Indragostit de Cosette, Marius de Pontmercy, fiul unui ofiter ce a luptat la Waterloo, incearca sa o tina pe fata departe de Jean Valjean ignorand intentiile bune ale acestuia.