La 1 mai 1821 s-a mutat la Gimnaziul de Stiinte superioare din orasul Nejin.
La data de 27 iulie 1828 a absolvit gimnaziul si impreuna cu un prieten a plecat la Petersburg unde a incercat fara succes sa-si gaseasca o slujba.
In acelasi an, Gogol a publicat poemul "Hans Küchelgarten", scris inca din 1827, sub pseudonimul V. Mov. Deoarece recenziile primite au fost nefavorabile, Nikolai Gogol a retras din librarii exemplarele nevandute si le-a ars.
In anul 1830 a publicat, fara semnatura, in revista "Otecestvennie zapiski" ( Insemnari din patrie) povestirea "Bisavriuk" (Seara in ajun de Sf. Ivan Kupala). In acelasi an a frecventat Academia artelor unde a studiat pictura.
La data de 1 ianuarie 1831, in "Literaturnaia gazeta", a publicat un fragment din nuvela "Mistretul fioros", cu pseudonimul P. Glecik, apoi articolul "Cateva idei despre predarea geografiei la copii". La 16 ianuarie, in aceeasi revista, a publicat, pentru prima data cu numele de N. Gogol, articolul "Femeia".
Pe 20 mai 1831, la o serata, Gogol a facut cunostinta cu Puskin, cu care a continuat sa se vada. In septembrie a aparut prima parte a volumului de povestiri "Serile in catunul de langa Dikanka". La inceputul lui martie a aparut si partea a doua a volumului.
In 1834 a devenit profesor de istorie medievala la Universitatea din Sankt-Petersburg dar in anul urmator a fost inlaturat pentru comportament neacademic, pentru ca satiriza rigiditatea sistemului de invatamant.
In anul 1835 a publicat celebrul roman istoric "Taras Bulba". Un an mai tarziu a vazut lumina tiparului piesa de teatru "Revizorul".
In anul 1836 Gogol a publicat nuvela "Caleasca", fragmentul dramatic "Dimineata unui functionar" (titlul schimbat de cenzura in "Dimineata unui om ocupat"), articolul "Asupra miscarii literaturii din reviste in anii 1834 si 1835" si cateva recenzii marunte.
In primavara anului 1850 Nikolai Gogol a cerut-o in casatorie pe contesa Anna Vielgorskaia dar aceasta l-a refuzat.
In perioada 1842-1852 a scris romanul care l-a facut celebru "Suflete moarte". Cel de-al doilea volum al romanului a disparut fara urma, fiind aruncat in foc de insusi autorul lui.
Nikolai Gogol a murit la 21 februarie 1852, in Moscova.
Suflete moarte ( 1842-1852)
"Suflete moarte" este un poem misterios, nelipsit de umor, prezinta tipologii umane si descrie Rusia anilor 1800.
Poemul isi construieste subiectul in jurul “afacerii necurate” a lui Cicikov, un mosier interesat de cumpararea taranilor morti pe care boierii ii aveau in subordine. Boierii erau obligati sa continue sa plateasca taxe statului pentru taranii decedati pana cand noi recensaminte aveau sa-i scoata din registrele fiscale. Cicikov apare asadar ca un salvator al boierilor, ca un individ care ii poate scapa de povara acestor biruri. In drumul pe care mosierul il face pentru realizarea scopului sau se imprieteneste cu cei mai bogati dintre boierii din orasele prin care trece, ceea ce ii da prilejul autorului de a pune in evidenta cele mai diverse tipologii umane.
Intr-o maniera careia nu ii lipseste umorul este prezentata goana oamenilor de a afla cat mai multe informatii despre Cicikov si afacerile sale. In definitiv acesta va fi supus judecatii, deznodamantul poemului dezvaluind destinul imprevizibil al personajului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu