Si-a inceput studiile la un pension particular din Moscova. In anul 1837 mama sa a murit de tuberculoza iar el si fratele sau Mihail au fost trimisi la Academia Tehnica Militara din Sankt Petersburg.
Inca din vremea adolescentei s-a simtit atras de literatura. In anii studentiei a facut parte dintre initiatorii si participantii activi ai unui cerc literar.
Dostoievski a debutat in 1844 cu o traducere a romanului lui Balzac, "Eugenie Grandet". In 1845 a scris romanul "Oameni sarmani", care a atras atentia marelui critic literar, Bielinski. Odata publicat, romanul i-a adus lui Dostoievski reputatia de unul dintre cei mai talentati tineri scriitori ai vremii.
In 1849 Dostoievski a fost arestat si inchis pentru activitati antistatale impotriva tarului Nicolae I. Pe 16 noiembrie, in acelasi an, a fost condamnat la moarte pentru legaturile cu un grup de intelectuali liberali, din Cercul Petrasevski. Impreuna cu alti doi condamnati, Dostoievski, fost transportat in piata unde aveau loc executiile si a trecut prin toata procedura de anuntare a condamnarii la moarte prin impuscare. Doar in ultimul moment posibil, un trimis le-a anuntat condamnatilor vestea ca tarul le-a comutat pedeapsa in 4 ani de munca silnica. Predispus la boli nervoase, suferind de depresie, incidenta crizelor de epilepsie a crescut in aceasta perioada.
Dostoievski si-a ispasit pedeapsa in penitenciarul de munca silnica de la Omsk unde a fost adus pe 26 ianuarie 1850 si a fost eliberat in februarie 1854, apoi, fiind incadrat ca soldat in batalionul de infanterie de la Semipalatinsk (Siberia). In ciuda conditiilor nefavorabile, lui Dostoievski i se ofera posibilitatea de a citi si de a scrie.
In 1859 s-a intors in Rusia si si-a reluat activitatea literara.
S-a casatorit cu Maria Dmitrievna Isaeva, vaduva unui cunoscut din Siberia si in anul 1960, impreuna cu fratele sau mai mare, Mihail, a scos o serie de gazete literare, insa fara prea mare succes.
In anul 1864 sotia sa a murit de tuberculoza si la scurt timp a urmat si fratele sau la care tinea foarte mult. Scriitorul a cazut intr-o depresie grava si a inceput sa practice jocurile de noroc in urma carora s-a ales cu datorii uriase.
In aceasta perioada a finalizat romanul "Crima si pedeapsa".
Dostoievski a calatorit in Occident pentru a fugi de creditori. In 1867 s-a casatorit cu Anna Snitkina, o femeie de doar 20 de ani, de profesie stenografa.
Din 1873 pana in 1881 a editat un lunar cu povestiri, schite si articole despre evenimente curente, "Jurnalul scriitorului".
Printre operele sale se numara: "Netoska Nezvanova" (1849), "Umiliti si obiditi" (1861), "Amintiri din casa mortilor" (1862), "Idiotul" (1868), "Demonii" (1872), "Adolescentul" (1875), "Fratii Karamazov" (1880), etc.
Ultimii ani de viața au fost traiti de catre Feodor Dostoievski in statiunea Staraia Russa, care era aproape de Sankt Petersburg. A decedat pe data de 28 ianuarie (stil vechi) 1881 si a fost inmormantat in cimitirul Tihvin langa Manastirea Alexandr Nevski din Sankt Petersburg.
Crima si pedeapsa (1866)
Romanul "Crima si pedeapsa" a fost publicat de catre Feodor Dostoievski in anul 1866.
Opera prezinta drama lui Raskolnikov, un student care pune la cale uciderea si jefuirea unei batrane camatarese, pentru a-si rezolva problemele financiare, dar si din dorinta de a-si demonstra propriile teorii.
Raskolnikov se considera o persoana inzestrata cu calitati deosebite si isi simte justificata decizia de a ucide, deoarece nu se mai include in barierele morale ale oamenilor de rand. Cu toate acestea, imediat dupa savarsirea crimei, protagonistul se imbolnaveste si are remuscari cu privire la actiunile lui. Romanul portretizeaza realizarea treptata a infractiunii lui Raskolnikov si dorinta lui crescanda de a se confesa. In acelasi timp, tanarul incearca sa isi protejeze sora, pe Dunia, de admiratorii acesteia, dar apare si dragostea lui neasteptata pentru o tanara prostituata, Sonia. Dorinta de a scapa de remuscari ii creste continuu si vrea sa se mantuiasca.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu